Sau o interpretare literara a povestii tumultoase lui John si Lorena Bobbitt.

“De fiecare data cind trecea pe linga el, chelnerita ii dadea una cu ciocanelul de jucarie la slit. Era un ciocanel de plastic, cu burduf, din acela care face “piff”. Marea gaselnita a barului astuia erau chelneritele cu patine in picioare. Nici un alt bar sexy nu mai era ca asta. Parca pluteau printre mese! Cu balcoanele impungind vitejeste si cu fustitele fluturind in vint peste popourile lor rumene si incordate, fetele astea faceau toti banii. Zburdau incoace si-n colo ca niste juninci urmarite de taurasi focosi. Ei le urmareau doar cu privirile…

“Piff!” Chelnerita asta era data dracului! Pusese ochii pe el. Åži era bunaaa, foc! Dadea rotocoale largi printre mese, se mai oprea pe la vreun client, mai ducea o comanda si de fiecare data cind trecea pe linga el ii dadea cu ciocanasul. El statea degajat, rezemat de tejgheaua barului si isi sorbea berea. Åži, desigur, o sorbea din ochi pe ea. O urmarea cum se strecura printre mese, cu picioarele incordate si fesele nervoase, dar parind ca nu face nici un efort, si cu sinii aceia colosali, care nu se lasau clintiti de nici un avint… “Piff!” …cu sinii aceia strabatind aerul ca doua canoe grele, incarcate cu bunatati. Åži fesele alea de sub filfiirea fustitei… Åži fustita aia verde, care lasa o dira de un verde pal in urma ei, ca in filmul acela cu Olivia Newton John… Singura chestie nasoala la barul asta e ca nu le poti pocni peste fese. Trec prea repede pe linga tine. Ia uite! “Piff!” Dar, in schimb, au ele grija de tine. Nu le pocnesti tu, dar te pocnesc ele. Åži, intr-un fel, e mai bine.”

(C) Cezar PAUL-BÄ‚DESCU

Povestirea intreaga, O calatorie in zori, o puteti citi aici.