si  perpetuarea prostului gust in Romania zilelor noastre

Vedem tot mai des spectacolul grotesc oferit de perjonaje “inzestrate” cu o fatala lipsa de masura si de buna-cuvinta, unde principiul fundamental este debitarea logoreica si astfel propagarea a cat mai multor sunete ce, in final, ne lasa enervati si dezgustati.
Acest cadru vizualo-auditiv este un afront indirect la luciditatea si inteligenta noastre. Atat la televizor cat si in presa scrisa vedem cu stupoare cum suntem invadati, la modul virtual, de caractere indoielnice, de mincinosi ce fac apel la nuante, de demagogi patentati, de toape cu “carte” si cu “talent”, de impostori si mediocri, de agramati vanitosi si “boieri” fara prestanta.
Acesta situatie ne face sa devenim mai suspiciosi, mai neincrezatori sau chiar mai impartiali sau poate ne acrim de toata acesta mascarada ce uneori se amplifica alarmant si risca sa devine un subiect ce isi cere imperios o audienta cat mai mare printre noi : in loc de ce mai faci? spunem ai vazut-o pe aia aseara la talk-show? – ce figura!
Si totusi acest lucru devine ingrijorator din perspectiva comunicarii si astfel a dialogului. Se pare ca ne indreptam spre o saracire spirituala din ce in ce mai accentuata. E poate mai la indemana sau poate mai lesnicios sa te uiti la un documentar decat sa citesti o carte, e poate mai comod sa te uiti la o emisiune politica decat sa citesti un ziar. Avem o multitudine de posibilitati in fata noastra – in fond e alegerea noastra daca ne uitam in continuare la ceea ce ni se ofera. Insa cand privim tot mai uimiti la valul de indivizi care fac apologia “prostiei” unor alti indivizi care au privilegiul de a aparea mereu in prim plan, ramanem descurajati si plini de deznadejde.
Se tot vorbeste de lipsa de repere in societate si constat ca nu asta este o problema ci faptul ca exista un ingrijorator dezinteres general; reperele autentice sunt in fiecare domeniu numai ca nu suscita un interes deosebit. Daca e sa ne ghidam dupa “aerul” acestei perioade putem sa spunem ca oamenii simt un plictis, o inhibare sau o curiozitate ciudata fata de aceste repere si sunt in schimb mai inclinati sa acrediteze niste personaje hilare si caraghioase drept modele. Se impune tot mai mult principiul: cu cat apari mai des in prim-plan cu atat devii mai cunoscut si esti tot mai aproape ca oamenii sa te ia in serios si te admire chair daca nu dai dovada de valoare. Astfel castigi faima si o data cu ea atentia maselor. Dar aceasta nu este decat o pseudofaima…
Nu ne ramane decat sa ne detasam cu umor si sa privim domnia prostului gust cu delectare.