Filosofia dintre ruine #2
Tocmai mi-am amintit cum incepeam un mic articol acum cativa ani. Era vorba despre un tip in razboi, ce dupa o explozie cade la pamant, iar in cadere aude o voce. I se zicea foarte sec: “Auzi tiuitul ala ? Alea sunt celulele tale auditive ce mor. Niciodata nu vei mai auzi acea nota. Mozart nu va mai suna niciodata la fel.” Imi amintesc cat de mult mi-a placut ideea ca nimic nu dispare cu adevarat, ci doar ne pierdem abilitatea de a percepe acel lucru.
Ex: Tine-ti minte cat de mult ne bucuram cand primeam ciocolata cand eram mici ? Ce s-a intamplat cu asta ? Ciocolata a ramas aceeasi, ba chiar a devenit mai buna. Cand a incetat ciocolata sa mai merite atentia noastra ? Ce s-a intamplat cu omul ala care iti aducea ciocolata ?
Atat am avut de spus, doar vroiam sa mai postez.
PS: Am cunoscut o tipa care avea o pisica numita Virgula. Mi s-a parut foarte tare.











Si eu am avut o pisica numita Vasile Virgule (the latter name is to be read in French)…
Leave your response!