Noi suntem aici.

Noi suntem cei care te privesc anost de pe geam, cu mana sub falca, cu o punga de seminte in cealalta, prea lenesi sa bagam mana in ea si sa ne apucam sa rumegam. Noi suntem cei care stau pe banci in parcuri si pe strazi privind in gol, neimpresionati de babele care se impiedica si-si imprastie sacosele cu lucrurile cumparate la reducere de la buticuri, neimpresionati de accidentul de la colt in care si-a fracturat piciorul inca un imbecil care nu stie ca nu trebuie sa depaseasca 50 la ora, mai ales cu masina lu` tata, neimpresionati de fetita care cade de pe bicicleta dupa inca o incercare de a invata singura cum se face, ca, deh, ai ei sunt prea ocupati sa munceasca pentru ca sa-i poata pune pe masa de-ale gurii ca sa-si mai bata capul cu asa ceva. Noi suntem pe acoperisul blocurilor, privim in jos la lumea cum se chinuie ca furnicile sa traverseze exact cand semaforul isi schimba culoarea, privim la intarziatii care o ia la fuga prea tarziu, stiind foarte bine ca nu o sa apuce sa traverseze, privim la toti si nu ne pasa. Noi suntem aici.

Noi suntem acum.

Noi suntem generatia de elevi care sta in banci cu ochiul pe ceas, noi suntem cei care privesc direct prin profi, prin volumul de aer pe care il ocupa degeaba aceasta persoana oarecare. Noi nu suntem impresionati de ceea ce vor ei. Noua nu ne pasa de lucrari, de teme, de pauze, de vacante. Ele nu sunt. Noi suntem. Noi suntem generatia de someri cu IQ peste medie care inca asteapta sa se retraga cei batranii ca sa ne putem intra in drepturi. Nu ne pasa de asteptare, noi am inventat-o. Noi suntem cei politico-indiferenti. Daca votam o facem doar prin eliminare, cel mai putin grotesc castiga, dar nu ne pasa cine castiga. ÃŽn fapt, nu castiga nimeni cu adevarat. Noi suntem cei carora nu ne pasa de Uniunea Europeana, nu ne pasa de ONU, de NATO, de globalizare, de razboiul din Irak, de gripa aviara, de boala vacii nebune, de uraganele si inundatiile si incendiile de prin lume, de tsunami si de incalzirea globala. Nu ne pasa de topirea calotei glaciare. Ele nu conteaza. Noi suntem.

Generatia Stam degeaba.

Ne gasesti pe canapele, adormiti cu telecomanda in mana pentru ca nu era nimic bun la tv, si chiar daca ar fi fost nu ne-ar fi pasat. Ne gasesti in metrou cu privirea in pamant asteptand sa se anunte statia la care locuim. Nu ne gasesti in cluburi ascultand muzica. O ascultam acasa daca avem chef sa ne obosim sa dam drumul la combina. Daca nu, linistea e o binecuvantare. Nu ascultam stirile sau meteo pentru ca nu ne pasa. Nu urmarim sport pentru ca nici o echipa nu prezinta interes, iar sportul in general reprezinta un efort incomensurabil. Nu ne pasa ce ne zici tu sau altii, vocea ta nu e decat un bruiaj de fundal, esti insignifiant. Nu ne pasa nici ca citesti acest manifest. Nu ne pasa nici de manifest. Nu trebuie sa stii ce vrem pentru ca nici noi nu trebuie sa stim ce vrem. Nu ne barbierim pentru ca baia e prea departe. Avem un buzunar special rezervat pentru telecomanda. Noi suntem cei care cautam sensul vietii pe google. Nu ne cauta. Nu ne vei gasi. Nu te preocupa de noi asa cum nici noi nu ne preocupam de tine. Nu ne pasa.