Urlam ca avem nevoie de actiune. E prea plictisitoare viata fara lume, fara intalniri, deadline-uri. De ce le vrem pe toate? Ca sa le putem ignora, evident.

Asta e cea mai dulce crima. Sa stii ca ai o singura viata, ca ai atatea de facut si sa-ti spui “Acum pot sa zac. Mai e destul timp”. Da, eu imi fac liste interminabile cu “ce-i de facut saptamana asta, luna viitoare, dupa reincarnare) si tot eu (Muahahaha!) pot sa le mototolesc si sa le dizolv in lenea cea de toate zilele. Ceasul ticaie undeva pe perete. Îi arunc niste priviri taioase fiindca indrazneste sa semnaleze trecerea unui timp in care nu cred. Ateu al trecerii timpului.

Da, trec zilele, dar vor veni mereu altele. Nu stiai? Asa e, iti spun eu. Ai observat pana acum ca nu au venit unele noi? Mereu vin unele noi.

Ce? ÃŽmbatranesti? Eh, tampenie.(sau originalul rahat de bou) Nu imbatranesti. Astea-s povesti de speriat adolescentii cu ramasite de constiinta. Bunicii s-au nascut asa, bunici. Pozele din tinerete sunt niste minciuni scandaloase menite sa te puna pe treaba.(cam ca pozele cu aterizarea pe Luna)

Şi daca, prin absurd, nu vor mai fi zile… crezi ca-ti vei da seama?

Ia de-aici o ciocolata, niste bloguri si-un teanc de seriale.

O punem de-un stat.

Mara