Strangi cat poti din dinti. Gingiile iti sangereaza. Palmele la fel. Sangele iti alearga de nebun prin vene. Inima bate mai puternic ca niciodata . Totul se indreapta spre creier. Å¢ii ochii stransi inchisi, sa nu vezi nimic, nu vrei sa vezi nimic, si deodata…. totul se opreste. Nu se mai aude nimic. Esti una cu Pamantul. Esti una cu Cerul. Esti marele nimic si totul. Esti tu. ÃŽncet, incet iti revii. Astazi este azi. Nu mai stii daca era ieri, sau este maine. Este doar azi, si tu doar esti. Nu-ti sti numele, nu-ti sti varsta, nu sti nimic, tu doar esti. Transpiratia iti curge pe frunte. Atunci realizezi ca azi este soare, un cer senin, cum nu ai mai vazut. Tu esti azi, si e soare. Te uiti in stanga. Nimic. Te uiti in dreapta. Nimic. Doar pamant, si ici-colo cate un cactus. Te uiti in fata, si o vezi. E soseaua. Ai un sentiment ciudat cum ca i-ai datora totul. Se pierde in zare. Auzi un zgomot ciudat. Atunci realizezi ca esti in masina. Nu era a ta. Sau poate ca era, dar tu nu sti. Tocmai ai ramas fara combustibil, si opresti. Stai pe sosea si ii multumesti. Se pare ca ai fugit. Nu stii de ce. Tu doar ai fugit: de rate, de bancomate, de banci, de TV, de abonamente, de metrou, de autobuze, de cele 5 feluri de pizza pentru care primesti o doza de bere gratuit,de fast food, De Mc Donald’s, de KFC, de Gregory’s,de vecinul tau de palier, care iti cere tot timpul algocalmin, de scoala, sau poate de servici, de ai tai, de responsabilitati, de nevoi. De fapt nu stii de ce ai fugit. ÃŽti repeti in gand ca a fost oribil, de aceea ai fugit pana aici. Stai intins pe capota si privesti cerul. Tocmai ti-ai gasit tricoul preferat, tenesii preferati, blugii preferati. Sunt cei de pe tine. Afli ca esti vegetarian, sau poate doar iti plac merele. Gasisei unul pe bord. Tot acolo ai gasit si o cheie. De la apartament. Sau poate de la o casa. Pari genu’ care ar sta intr-un apartament. Ai in mana ultima ta legatura cu viata ta. Aia este. La asta se rezuma totul. O pastrezi si revii la viata ta, sau o arunci si incepi una noua. Tu stii lucrurile astea. Cineva ti-a dat sansa asta. Nu stii de ce. De ce tu. De ce acum. De ce fugi. De ce te-ai intoarce. O strangi tare in mana si-i dai drumu. Simti cum iti paraseste mana. Se duce usor, o data cu lumina. Pici o data cu ea, si uiti tot. Deodata o lumina puternica te orbeste, incerci sa ceri ajutor, dar nu poti vorbi. Cineva plange langa tine. ÃŽn sfarsit descifrezi ce se zice: „Felicitari, e baietel” …. si atunci uiti totul.